Cum alegi metoda de amortizare potrivită: amortizarea activelor explicată
Amortizarea este, în esență, o scădere de valoare, iar metoda potrivită depinde de felul în care activul își pierde de fapt valoarea — unele o pierd uniform, altele mult mai repede la început. Repartizarea costului unei achiziții mari pe mai mulți ani, în loc să fie înregistrat dintr-odată, împiedică deformarea contului de profit și pierdere în anul cumpărării; contabilii numesc asta distribuirea costului și este chiar scopul amortizării.
Amortizarea liniară
Aceasta se numește amortizare liniară și este cea mai simplă metodă: activul pierde aceeași sumă în dolari în fiecare an.
$$ \text{Amortizare anuală} = \frac{\text{Cost} - \text{Valoare reziduală}}{\text{Durată}} $$
Un activ de $50,000, estimat să valoreze $5,000 peste cinci ani, se amortizează cu $9,000 pe an prin această metodă.
Amortizarea degresivă și amortizarea dublu degresivă
Pentru echipamentele care își pierd cea mai mare parte din valoare devreme — calculatoare, vehicule, utilaje specializate — metoda degresivă mută cheltuiala la începutul perioadei, în loc s-o distribuie uniform. Este un exemplu de amortizare accelerată: reduce artificial profitul pe termen scurt și îl crește mai târziu, ceea ce poate influența fluxurile de numerar raportate.
$$ \text{Amortizare} = \text{Valoare} \times \text{Rată} $$
Setează depreciation factor la 2 ca să modelezi în mod special amortizarea dublu degresivă. Aceasta este cea mai răspândită variantă — dublează pur și simplu rata liniară și ignoră valoarea de recuperat obișnuită până când valoarea contabilă anuală scade până la ea, moment în care amortizarea se oprește. De exemplu, un activ de $50,000 amortizat cu o rată de 20% pierde $10,000 în primul an, iar valoarea lui coboară la $40,000; în al doilea an pierde 20% din această nouă valoare, adică $8,000, ajungând la $32,000 — și tot așa, până când cifra se apropie de ce a mai rămas de recuperat.
Amortizarea după suma cifrelor anilor
Numită și amortizarea prin metoda sumei cifrelor anilor, această metodă se potrivește activelor care produc mai multă valoare la începutul vieții și mai puțină ulterior.
$$ D_t = (\text{Cost} - \text{Valoare reziduală}) \times \frac{n - (t-1)}{1 + 2 + \cdots + n} $$
Aici, n reprezintă durata de viață utilă a activului în ani, deci fracția scade puțin mai mult cu fiecare an care trece. Pentru un activ pe 5 ani, factorul din primul an este 5⁄15, cel din al doilea an este 4⁄15 și tot așa până la 1⁄15 în ultimul an — adică aproape o treime din amortizarea totală este concentrată doar în primul an.
Amortizarea pe unități produse
În loc să numere anii, metoda unităților produse leagă cheltuiala de producția reală — o alegere firească pentru echipamentele de fabricație.
$$ \text{Amortizare} = (\text{Cost} - \text{Valoare reziduală}) \times \frac{\text{Real}}{\text{Estimat}} $$
Dacă un activ produce mai multe unități într-un an dat — raportat la producția totală estimată pe întreaga lui durată de viață — se amortizează mai repede în acel an, pe baza producției reale, nu a calendarului.
Comparația opțiunilor pe scurt
- Liniară — cheltuială egală în fiecare an; cea mai simplu de previzionat.
- Degresivă — amortizare mai rapidă la început, mai lentă ulterior.
- Pe unități produse — legată de producția reală, nu de timp.
Firme diferite amortizează active similare după calendare complet diferite, în funcție de metoda aleasă. Oricare ai alege, amortizarea totală raportată la costul inițial al activului ajunge aceeași în momentul în care activul atinge valoarea de recuperat — se schimbă doar momentul înregistrării.